Ştii că eşti puternică! Ai rezistat atât de mult timp, ai tolerat peste măsură, ai îndurat mai mult decât era omenesc, ţi-a pompat sângele de furie, ţi-ai înnăbuşit lacrimile, nepermiţându-le să-ţi ude faţa. Acum, însă, simţi cum toata răbdarea ta, toată puterea ta de toleranţă se epuizează. Nu vezi soluţii, pământul se clatină sub picioarele tale, acestea parcă se înmoaie şi nu mai ai mult până te trânteşti la sol. Simţi cum o puternică furie, ură chiar, te cuprinde, pune stăpânire pe tine…un sentiment ce te domină, nu-l poţi controla. Ti-e teamă de tine, de propria reacţie pe care nu ai putea să o controlezi. Tremuri ca o rândunică zbârlită de frig, tremuri din cauza incapacităţii de a fi rea, de a răspunde în acelaşi mod. Nu te poţi dezumaniza. Urli înăuntrul tău: “Unde e dreptatea?”.
Primeşti sfaturi…nu suporţi să le mai auzi. Ai fost mai mult decât un om înţelept şi tolerant. Ai fost mai puternic decât orice lacăt ferecat. Când, efectiv, nu mai simţi chef de viaţă, ţi se cere să înţelegi şi să accepţi situaţia. Imbecili! Lumea, când te ştie un om puternic, în momentul în care clachezi, îi dezamăgeşti, se strâmbă la tine. Cum să nu te infurii? Cum să nu-ţi vină să sari de gâtul lor?
Cred că omul puternic clachează o singură dată în viaţă, atunci însemnând finalul. Nu, tu încă nu ai clacat! Doar ai un moment de slăbiciune, pe care-l meriţi, răgazul de care aveai nevoie să urli, să-ţi plângi durerea, căci fluxul de lacrimi ţi-a inundat chipul…le-ai ţinut prea mult în frâu. Este momentul de care aveai nevoie pentru a răsufla, pentru a te reîmprospăta şi de a te încărca cu energie. Vei reveni în peisaj cu forţe proaspete şi capabilă să faci faţă şi să înfrunţi răul! Luiza Ionescu
Luiza Ionescu Blog 