Tăcerea… sărutul inimilor noastre. Tăcerea… sunete redate prin cântec de stele. Şi ce-avem în suflet e adevărul nostru, nepătat de frică. Nu te cer pe bucăţi, te cer cu totul, cu forţa deplină a iubirii. Te citesc când îmi plângi, mă însufleţeşti când îţi râd. Îmi place să povestesc despre noi, dar tainele le ţinem pentru doi. Timpul nu mă întreabă de tine, eşti demult în mine. Timpul ni-l umplem cu noi doi… timp trăit cu dorinţă.
Vorbesc cu tine în mii de şoapte mocnite. Privirile ne sunt poeme de primăvară. Când eşti lângă mine îmi simt inima curcubeu, iar când nu eşti, simt flăcările iadului.
O să mă ai mereu, fără să mă cerşeşti. Ochii noştri se închină unul altuia. Sunt îmbrăcată cu tine… sunt toată surâs. Atingerea ta naşte şoapte în mine. Îmi eşti carte ce zilnic o citesc, literă cu literă din trupul tău.
Alături de tine, secundele nu trec, ele se iubesc… dornice de noi. Când te-am întâlnit pe tine, m-am găsit pe mine… nu eşti jumătatea mea, eşti întregul meu.
Cea mai mare plăcere a mea e să-ţi stau la piept şi să-ţi aud bătăile inimii… boboci plini de fiinţa mea. Sufletele noastre vibrează nesăţios sub privirile stăpânului univers. Te gândesc cu simţurile şi le împrăştii în tine. Mângâierile noastre devin cuvinte de iubire nepieritoare.
Tu… dormi in inima mea şi păstreaz-o… căci e casa ta!
Luiza Ionescu
Luiza Ionescu Blog 